marți, 24 martie 2009

despre taceri si rugaciune



Despre taceri
Exista taceri care …dor
Exista taceri care mor
Strivite de alte cuvinte.
Exista taceri inecate de lacrimi
Si-aduceri-aminte.
Sunt taceri care pur si simplu
Cheama alte taceri,
Nesfarsite taceri .. care dor.
………………………………
Numai la tine Doamne ,
Tacerea-i Cuvant
Numai la tine
Voi putea sa tac si sa plang…
.....Marieta........................................


"Rugăciunea îl eliberează pe om, îl degajă de natura exterioară şi de sine însuşi. În acest fel, ea ţine sufletul deschis către Dumnezeu ca Persoană. Cel ce nu se roagă rămâne rob, închis în mecanismul complex al naturii exterioare şi al înclinaţiilor patimilor sale, care îl domină pe om mai mult decât o face natura."

Dumitru Stăniloae

duminică, 22 martie 2009

reflectie de seara


"Cresterea spirituala a fiecarui om e legata de natura si de semenii sai, intreaga creatie are un timp propriu.
Fiecare om e adus de Dumnezeu Cuvantul la existentă intr-un timp deosebit al “Lui”, in care sa poata creste ca persoana deosebita, in alte relatii, in alt moment al istoriei, legat de alte persoane, in alta societate, pregatit de alti predecesori.
Toate aceste timpuri personale sunt incadrate intr-un timp al lumii ca intreg, in care fiecare om isi are un loc al lui, cu responsabilitatea si indatoririle lui, care se leaga intr-un intreg al istoriei, de care fiecare va avea sa raspunda, in ce masura a contribuit la inaintarea ei in bine sau in buna intelegere intre oameni, sau in rau, in dezmembrarea irationala intre oameni
. " (din "Iubirea crestina" Pr. prof. Dumitru Staniloaie )

sâmbătă, 21 martie 2009

Duminica Sfintei Cruci


>

Crucea este puterea lui Hristos care, asumatã de noi, poate transforma lumea în paradis

(Pr. Prof .Dumitru Staniloaie)


Cum putem cinsti cu evlavie Sfanta Cruce?

Pr. Prof. Dumitru Staniloae

Biserica Ortodoxa, urmand traditiei neintrerupte de la Apostoli, stie ca Domnul Hristos nu S-a ferit de cruce, caci in primirea ei S-a aratat, mergand pana la capat, dragostea Lui si a Tatalui Sau pentru oameni. Fiul lui Dumnezeu nu S-a multumit numai sa Se faca om pentru noi, ca sa ramana Frate cu noi in veci, ci a mers in dragostea Lui pentru noi pana la a-Si da viata pentru noi, pentru ca, primind in Sine - ca om - moartea, sa o si invinga prin inviere, ca sa ne dea si noua puterea sa inviem. De aceea, invierea Sa a fost legata de El strans cu moartea. Primind moartea, a invins moartea.

Biserica Ortodoxa pomeneste totdeauna invierea lui Hristos impreuna cu crucea. Inaltand crucea, cantam: "Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si sfanta Invierea Ta o laudam si o cinstim". Hristos este pentru ea "Cel ce a inviat din morti". Daca n-ar fi murit, n-ar fi inviat. Hristos, fiind nu numai om, ci si Dumnezeu, rostul mortii cu trupul a fost sa faca din moarte nu o scufundare in extrema imputinare a vietii, ci un act de predare lui Dumnezeu si deci o trecere spre viata. Astfel, El a spus: " Parinte, in mainile Tale imi dau sufletul Meu" (Luca. 23, 46). Iar Sfantul Pavel zice: "Si daca traim, si daca murim, ai Domnului suntem" (Rom. 14, 8), sau: "Caci mie a vietui este Hristos, si a muri, dobanda" (Filip. 1, 21). Moartea Lui a fost astfel "de viata facatoare" (Rugaciune la sfintirea Crucii).

Prin moartea primita de buna voie si din iubire pentru noi, a omorat Fiul lui Dumnezeu moartea, deci prin ea s-a aratat puterea lui Dumnezeu, nu prin omorarea altora, cum socotesc slujitorii raului. O spune aceasta Sfantul Apostol Pavel: "Cuvantul crucii pentru cei pieritori este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu" (I Cor. 1, 18).

..........................................................................................

Umpluta de puterea Trupului rastignit al lui Hristos Crucea e mijlocul prin care preotul sfinteste toate obiectele si actele Sfintei Liturghii, binecuvinteaza pe credinciosi si toate ale lor. Nimic nu face preotul fara Cruce. Nici el, nici credinciosii, nu incep si nu incheie vreo rugaciune, fara Cruce. Crucea e arma de care nu se desparte preotul niciodata si nici credinciosul in relatia lui cu Dumnezeu. Prin Cruce se revarsa si se slaveste iubirea lui Dumnezeu fata de oameni, prin ea se revarsa toate bunatatile Lui asupra lumii. Dumnezeul nostru este Dumnezeul Crucii, pentru ca este Dumnezeul iubirii, al milei si al darniciei Lui fata de noi. Pr. Prof. Dumitru Staniloae

“Cuvântul Crucii pentru cei ce pier este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.”(Sf Apostol Pavel)



“Doamne Atotputernice, cu smerenie si umilinta ne apropiem de Crucea Ta, nu pentru a slavi metalul sau lemnul din care este facuta, ci pentru a slavi cea mai mare izbanda din istoria omenirii - izbanda Ta asupra pacatului si a mortii; izbanda la care ne-am facut si noi partasi prin Botez si credinta; izbanda ce a schimbat minusuruile vietii noastre intr-un Plus fara de margini; izbanda care a adus lumina in locul intunericului, dragostea in locul urei, nadejdea in locul disperarii, apa acolo unde era insetare si paine in locul foametei



miercuri, 18 martie 2009

Camara Ta Mantuitorul meu

Camara Ta Mantuitorul meu - Corala Nicolae Lungu
Preluat de pe: http://video.crestinortodox.ro/

“Camara Ta Mantuitorul meu, o vad impodobita si imbracaminte nu am, ca sa intru intr-ansa. Lumineaza-mi haina sufletului meu, Datatorule de lumina si ma mantuieste."


marți, 17 martie 2009

Return to innocence

<>"În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăţia cerurilor?
Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor,
Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor. "

(Matei XVIII-3)


Madalina ,floare de primavara !
Inocenta ,curiozitate , puritate !Si ... ceva mult mai mult dincolo de cuvinte , ceva ce numai copii stiu ! Sa incercam sa ne amintim !


joi, 12 martie 2009

Nobletea duhovniceasca


Articol preluat de pe :Război întru Cuvânt
La ce sa luam aminte mai mult in Postul Mare?

Ne raspunde Cuviosul Paisie Aghioritul:


- La noblete, la nobletea duhovniceasca.

- Gheronda, Postul Mare nu este mai mult o perioada de pocainta?

- Noblete, noblete, ca sa fiti prinsi in mreaja lui Hristos. Altfel nu-i chip sa sporiti. Daca ati sti ce aduce nobletea, ati vana-o zi si noapte; nici n-ati mai dormi. Daca cercetezi cu de-amanuntul nobletea duhovniceasca, vei vedea ascunsa in ea maretia lui Dumnezeu.

- Gheronda, ce este nobletea mai exact?

- Nobletea duhovniceasca este superioritatea duhovniceasca, este jertfa. Un suflet nobil are pretentii numai de la sine insusi, iar nu de la ceilalti. Se jertfeste pentru ceilalti, fara sa astepte rasplata. Uita tot ce da, dar isi aminteste pana si cel mai mic lucru care i se da. Are marinimie, are smerenie si simplitate, are lipsa de interes, cinste… le are pe toate. Are cea mai mare bucurie si veselie duhovniceasca.

Nobletea duhovniceasca are Harul lui Dumnezeu, este - cum sa spun? - o insusire dumnezeiasca. Acolo unde exista noblete, lucrarea nu se face cu zgomot, nu se face la vedere. De aceea acolo Se odihneste Hristos si acolo este binecuvantarea lui Hristos.



Nobletea duhovniceasca este dreptate duhovniceasca
- Gheronda, nobletea duhovniceasca este mai presus de dreptatea duhovniceasca?

- Nobletea duhovniceasca are dreptate duhovniceasca, iar dreptatea duhovniceasca are noblete duhovniceasca sau, mai bine spus, nobletea este dreptate duhovniceasca. De aceea omul care are noblete duhovniceasca nu este supus legii - “legea nu este pusa pentru cel drept“[1]. Un astfel de om prefera sa fie ucis decat sa ucida.

- Gheronda, cand mi se cere sa fac un lucru, indata ma gandesc ca am si alte treburi de facut si ma impotrivesc.

- Daca dobandesti noblete, le depasesti pe toate acestea. Nu folosi logica, fiindca nobletea este in afara logicii. Voi vreti sa aranjati lucrurile cu logica omeneasca, cu dreptatea lumeasca. Unde este dreptatea duhovniceasca? Nu am spus ca omul, cu cat este mai duhovnicesc, cu atat are mai putine drepturi in aceasta viata? Omul duhovnicesc doar daruieste si niciodata nu cauta sa primeasca?

- Dar de ce in Evanghelie se spune: “Oricine cere ia si cel ce cauta gaseste“[2]?

- Asta-i altceva. Cand ceri de la Dumnezeu pentru tine insuti un lucru din care lipseste dragostea pentru aproapele inseamna ca tot de interesul tau te ingrijesti. Pe cand, de pilda, atunci cand o mama cere de la Dumnezeu sa i se faca bine copilul sau sa mearga lucrurile bine in familie, aceasta nu este pentru ea insasi, ci pentru binele casei. Iata, femeia cananeianca despre care vorbeste Evanghelia[3] nu cerea nimic pentru ea. Alerga in urma lui Hristos si Il ruga sa o ajute pe fiica ei care avea demon. Atunci Apostolii s-au apropiat de Hristos si I-au spus: “Fa ceea ce-ti cere ca sa nu alerge in urma noastra si sa strige!”. Dar El le-a raspuns: “Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israil“[4]. Cananeianca insa a continuat sa ceara ajutor. Atunci Hristos S-a intors spre ea si i-a spus: “Nu este bine sa iei painea fiilor si sa o arunci cainilor[5]“. Dar aceea I-a raspuns: “Da, Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile ce cad de la masa stapanilor lor“. Atunci Hristos i-a spus: “Pentru cuvantul acesta al tau, fiica ta s-a tamaduit“[6]. Ati vazut ce credinta avea, ce smerenie, ce noblete, ce superioritate? Daca ar fi avut egoism, I-ar fi spus lui Hristos: “Nu ma asteptam de la Tine sa ma faci si caine! M-ai dezamagit!” si ar fi plecat revoltata. Ar fi avut si cugetul impacat ca s-a purtat foarte corect, foarte drept. Ba inca I-ar mai fi spus: “Ma mir cum de sta atata lume si Il asculta!”…

- Gheronda, credinta ei a ajutat-o?

- Nobletea ei a fost cea care a ajutat-o sa aiba o asa credinta. Nu avea nici un pic de parere de sine si nici vreo pretentie. Avea si gandul cel bun: “De vreme ce Dumnezeu a spus asta despre poporul lui Israil, inseamna ca stie El ceva. Noi apartinem unui alt neam”.



Cum se dobandeste nobletea
- Gheronda, cum pot sa dobandesc nobletea?

- Sa te misti smerit, cu ravna curata si intotdeauna sa te jertfesti. Sa cultivi sensibilitatea duhovniceasca. Sa ramai netulburata cand altul te deranjeaza si sa te bucuri ca esti deranjata si ca nu deranjezi. Caci sunt unii carora nu le pasa daca ii deranjeaza pe altii, ci ii preocupa numai sa nu fie ei deranjati. Altii nu vor nici sa deranjeze pe altii, dar nici sa fie deranjati. Iar altii spun: “Sunt sensibil, nu pot suporta nici macar o vorba”. Dar ei jignesc pe altii. Ce fel de sensibilitate este aceasta? Adevarata sensibilitate are noblete.

- Gheronda, daca cineva are defecte, dar se lupta sa dobandeasca nobletea, va fi ajutat?

- Nobletea va alunga defectele.

- Gheronda, libertatea duhovniceasca inseamna slobozirea de patimi?

- Libertatea duhovnieasca este nobletea despre care va spun ca trebuie sa o aveti. Si pentru ca omul sa aiba noblete, trebuie sa nu existe inlauntrul sau patimi josnice, micime sufleteasca etc. Dumnezeu nu sta acolo unde este micime sufleteasca, fiindca Dumnezeu este din fire bun.

-Pentru ca sa iubesc reaua-patimire, tot la noblete trebuie sa lucrez?

-Ah, inca nu ati inteles ce inseamna noblete! Nobletea are si ea vitejie, caci atunci lucreaza inima. Ca sa intelegeti ce insemna noblete, ganditi-va la Hristos. Ce a pastrat Hristos pentru El Insusi? Nimic. A dat totul. S-a jertfit si Se jertfeste mereu pentru noi toti. Ne da dragostea Sa si ia pacatele noastre. Noi insa, dimpotriva, vrem doar sa primim dragoste. Ganditi-va si la ceea ce fac parintii: se jertfesc mereu pentru copiii lor, cu toate ca se poate ca mai tarziu sa primeasca si lovituri de la ei. Si chiar daca stiu ce-i asteapta, ei tot se jertfesc. Acelasi lucru fac si animalele si pasarile. Randunica se ingrijeste de puii ei, iar ei la randul lor se vor ingriji, cand vor creste, de puii lor. Asa a randuit dragostea nobila a lui Dumnezeu.



Prin noblete omul intra in legatura cu Dumnezeu
- Cum se inrudeste omul cu Dumnezeu, Gheronda?

- Totul este ca omul sa dobandesca nobletea duhovniceasca. Atunci se inrudeste cu Dumnezeu.

- Gheronda, se poate ca o maica sa-si faca la chirie indatoririle ei duhovnicesti, iar apoi sa nu se mai incumete sa ajute la o ascultare de obste?

- Ce fel de indatoriri duhovnicesti[7]? In dauna celorlalti? Adica celalalt sa se ostenesca, iar eu sa indeplinesc indatoriri duhovnicesti? Asta nu inseamna indatorire duhovniceasca, mai ales la un tanar. Tanarul trebuie sa caute cum sa ajute un batran. Adica tanarul sa indeplinesca asa-zise indatoriri duhovnicesti, iar un batran sa se chinuie sa scoata la capat o treaba. Oare aceasta poate fi socotita jertfa sau noblete? Sa studiez, sa-mi fac indatoririle mele duhovnicesti, iar treburile sa le las pentru ceilalti? Astea-s lucruri gaunoase! Multe suflete nu au sesizat inca sensul vietii duhovnicesti. Nu au gustat schimbarea adusa de noblete; se gandesc la ei insisi.

In incercari omul da examene. Imi amintesc ca odata, pe cand ma aflam in viata de obste[8], parintii imi spusesera sa raman la chilie si sa nu fac niciun efort, fiindca varsam mereu sange. La un moment dat il vad pe fereastra pe un batranel, pe portar, cum se chinuia sa despice cu securea o buturuga, ca sa o arda in camin. Acest batranel avea probleme cu intestinele si din pricina neincetatelor hemoragii era foarte slabit. Ganditi-va ca dormea incaltat cu papucii, fiindca nu avea putere sa-i lege si sa-i dezlege. Sar atunci din pat, apuc securea, lovesc de doua-trei ori buturuga si o despic. Dar indata m-a podidit sangele pe gura. Ai inteles? Nici macar nu m-am gandit la starea mea, nici n-am mai tinut seama de mine insumi.

Noblete duhovniceasca! Nimic altceva nu-L induioseaza atat de mult pe Dumnezeu ca nobletea. Ea este receptorul Harului dumnezeiesc. Cat de simple si de usoare sunt lucrurile si cat de grele le facem noi! In toate este nevoie de noblete duhovniceasca. Daca cineva nu va intelege lucrul acesta, chiar de va face trei privegheri pe saptamana sau de va tine de trei ori pe luna post negru de trei zile sau se va ruga ore intregi, chiar de isi va pastra si curatia trupeasca, toate acestea nu-i vor fi de nici un folos. Nu spun ca nu trebuie sa le faca cineva si pe acesea, dar sa se ingrijeasca sa dobandeasca lucrul cel mai important dintre toate: nobletea duhovniceasca, care este curatia sufleteasca. Sa nu existe inlauntrul lui interes propriu, voie proprie, egoism, dorinta de a placea oamenilor si celelalte, pentru a se face placut lui Dumnezeu. Cand nu exista toate aceste patimi, atunci, chiar si fara sa se roage, omul are curatie sufleteasca si se inrudeste cu Dumnezeu, se uneste cu El.

Numai prin noblete omul reuseste sa intre pe aceeasi frecventa cu Dumnezeu si sa aiba legatura cu El, sa lucreze pe frecventa lui Dumnezeu. Altminteri, butonul este intors pe o alta frecventa. De aceea cautati sa schimbati antena… Exista antene verticale si orizontale. Cele verticale se “sprijina” pe ele insele si nu fac bine contactul, pierd usor semnalul. Pe cand cele orizontale se extind si de aceea au o raza mare de receptie, incat reusesc sa perceapa chiar si semnalele slabe. Vreau sa spun ca cel care se sprijina pe sine insusi nu s-a eliberat de propriul eu, nu are noblete. De aceea nu are nici Harul lui Dumnezeu, nici luminare dumnezeiasca“.

____________________________________________________

[1] Vezi I Timotei 1, 9

[2] Matei 7, 8; Luca 11, 10.

[3] Vezi Matei 15, 21-28; Marcu 7, 24-30.

[4] Matei 15, 26.

[5] Matei 15, 26.

[6] Vezi Matei 15, 27-28; Marcu 7, 28-29.

[7] Prin indatoriri duhovnicesti se intelege lucrarea duhovniceasca pe care o face monahul la chilia sa. (Rugaciunea lui Iisus, metanii, studiu duhovnicesc etc.).

[8] Staretul s-a nevoit in Manastirea Esfigmenu (Sfantul Munte Athos) intre anii 1935-1955

(in: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Patimi si virtuti“, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2007)







duminică, 1 martie 2009

Gradina de Flori Duhovnicesti


Gradina de Flori Duhovnicesti

Dumnezeu poate tot ceea ce vrea dar nu vrea tot ceea ce poate - Tertulian

La Dumnezeu si apa arde si focul roureaza.

Domnul nu respinge nici un suspin de rugaciune, nici o picatura din lacrimile noastre.

Nimic nu este mai placut lui Dumnezeu decat multumirea noastra - Sf Ioan Gura de Aur

Sa fii multumit pentru cele putine si vei deveni vrednic sa primesti cele multe.

De esti drept, teme-te de mania lui Dumnezeu ca sa nu cazi. De esti pacatos, roaga-te de milostivirea lui Dumnezeu ca sa nu cazi - Sf Grigore Dialogul

Crede ca in tot ceea ce se intampla cu noi, pana la cele mai mici lucruri, se petrece potrivit proniei lui Dumnezeu si atunci vei suporta fara tulburare tot ceea ce vine asupa ta - Avva Dorotei

Daca Cel Atotbun ti-a trimis un necaz, atunci inseamna ca insusi necazul tau este pentru tine ceva bun.

Asa cum semintele au nevoie de ploaie, tot asa si noi avem nevoie de lacrimi.

In rugaciune noi stam de vorba cu Dumnezeu, In Sf Scriptura, Dumnezeu sta de vorba cu noi - Fericitul Augustin

Cu toate ca nu-L vezi pe Dumnezeu, crede intr-insul, iubeste-l si bucura-te si vei fi fericit - Filaret al Moscovei

Darul este Dumnezeu, simitit si vazut cu inima - Pascal

Fara untdelemn nu va arde candela; tot asa si fara credinta nimeni nu va dobandi un gand bun - Sf Efrem Sirul

A apara credinta inseamna a apara ratiunea. A apara ratiunea inseamna sa ocrotesti credinta - Ernest Navil

Viata placuta lui Dumnezeu este aducerea aminte de Dumnezeu. Nadejdea in Dumnezeu. Frica de Dumnezeu. Dragostea de Dumnezeu. - Sf Efrem Sirul

Tu ingrijeste-te de ale lui Dumnezeu si Dumnezeu se va ingriji de ale tale - Sf Ioan Gura de Aur

Oriunde te vei afla, sa ai intotdeauna inaintea ochilor tai pe Tatal Ceresc. Cu orice lucru te vei ocupa, vezi daca e incuviintat de Sf Scriptura.

Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu si m-am veselit - Psalmul 76,4

Dumnezeu nu te va lasa, dar teme-te ca sa nu-l parasesti tu pe El! Inainte de a veni asupra ta vreo durere, roaga-te lui Dumnezeu. Si in vreme de necaz, il vei afla si te va auzi.