"Fiecare om isi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afevtiv.Masura in care el este e data de consistenta acestui edificiu de mana aceea de oameni – ei nu pot fi multi-pe care i-a preluat in el si pe care i-a iubit fara rest , fara umbra , si impotriva carora spiritiul critic , chiar daca a fost prezent , a ramas neputincios . Acesti oameni putini care ne fac pe fiecare sa nu regretam ca suntem, reprezinta , chit ca o stim sau nu , stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata .
Fiecare om face fata la ce i se intampla pentru ca este protejat in felul acesta.Fara acest zid de fiinte iubite care ne inconjoara (indiferent ca ele sunt sau nu in viata ),noi nu am fi buni de nimic.Ne-am destrama precum intr-o atmosfera in care frecarea este prea mare.Sau ne-am pierde , ne-am rataci pur si simplu
in viata.Daca ura celorlati –covarsitoare uneori-,invidia lor marsavia lor sunt neputincioase este pentru ca exista citiva oameni pe care ii iubim pina la capat." Gabriel Liiceanu
Domnul Iisus Hristos ne vorbeşte. Cuvântarea de pe munte Matei cap.5,1-16:
"Când a văzut Iisus noroadele, s-a suit pe munte; şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:
Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este împărăţia cerurilor!
Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!
Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii lui Dumnezeu!
Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia Cerurilor!
Ferice va fi de voi, când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii care au fost înainte de voi. Ucenicii sunt sarea pământului şi lumina lumii. Voi sunteţi sarea pământului.
Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii.
O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii nu aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri."
Domnul Iisus Hristos şi cu această ocazie vorbeşte mulţimii de oameni, ce s-au adunat în jurul Său. S-a urcat pe coasta muntelui pentru a putea fi văzut şi auzit de toţi.
A început să le vorbească şi să-i înveţe potrivit cu starea lor sufletească, nefericită şi cu nevoia lor spirituală. Domnul cunoaşte starea inimii fiecăruia şi nevoia lui de Dumnezeu, de adevărata fericire în relaţia cu Dumnezeu şi nevoia lor de intrare în Împărăţia cerurilor.
Domnul Iisus Hristos a venit în lume să lumineze minţile oamenilor pentru a-i îndrepta pe calea lui Dumnezeu, la o relaţie cu El şi la o relaţie bună şi un comportament frumos în societate. Prezintă tuturor celor ce-L ascultau, dar şi nouă, generaţia de astăzi, condiţiile intrării în împărăţia cerurilor şi posibilitatea ca omul, oricare ar fi el, să poată ajunge la adevărata fericire şi răsplătire dăruite de Dumnezeu.
Domnul Hristos prezintă aceste calităţi ale caracterului şi ale comportamentului unui adevărat creştin, aşa cum îl vrea Dumnezeu: sfânt şi neprihănit.
Având aceste calităţi, creştinii vor avea intrare sigură în împărăţia cerurilor şi a slavei lui Dumnezeu unde vor fi fericiţi şi se vor bucura o veşnicie.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDomnul Iisus Hristos ne vorbeşte. Cuvântarea de pe munte
RăspundețiȘtergereMatei cap.5,1-16:
"Când a văzut Iisus noroadele, s-a suit pe munte; şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:
Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este împărăţia cerurilor!
Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!
Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii lui Dumnezeu!
Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia Cerurilor!
Ferice va fi de voi, când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii care au fost înainte de voi. Ucenicii sunt sarea pământului şi lumina lumii. Voi sunteţi sarea pământului.
Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii.
O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii nu aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri."
Domnul Iisus Hristos şi cu această ocazie vorbeşte mulţimii de oameni, ce s-au adunat în jurul Său. S-a urcat pe coasta muntelui pentru a putea fi văzut şi auzit de toţi.
A început să le vorbească şi să-i înveţe potrivit cu starea lor sufletească, nefericită şi cu nevoia lor spirituală. Domnul cunoaşte starea inimii fiecăruia şi nevoia lui de Dumnezeu, de adevărata fericire în relaţia cu Dumnezeu şi nevoia lor de intrare în Împărăţia cerurilor.
Domnul Iisus Hristos a venit în lume să lumineze minţile oamenilor pentru a-i îndrepta pe calea lui Dumnezeu, la o relaţie cu El şi la o relaţie bună şi un comportament frumos în societate. Prezintă tuturor celor ce-L ascultau, dar şi nouă, generaţia de astăzi, condiţiile intrării în împărăţia cerurilor şi posibilitatea ca omul, oricare ar fi el, să poată ajunge la adevărata fericire şi răsplătire dăruite de Dumnezeu.
Domnul Hristos prezintă aceste calităţi ale caracterului şi ale comportamentului unui adevărat creştin, aşa cum îl vrea Dumnezeu: sfânt şi neprihănit.
Având aceste calităţi, creştinii vor avea intrare sigură în împărăţia cerurilor şi a slavei lui Dumnezeu unde vor fi fericiţi şi se vor bucura o veşnicie.