Psalm (pentru ...minte ,inima si suflet !)

Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!

Copac pribeag uitat în câmpie,

Cu fruct amar şi cu frunziş

Ţepos şi aspru-n îndârjire vie.



Tânjesc ca pasărea ciripitoare

Să se oprească-n drum,

Să cânte-n mine şi să zboare

Prin umbra mea de fum.



Aştept crâmpeie mici de gingăşie,

Cântece mici de vrăbii şi lăstun

Să mi se dea şi mie,

Ca pomilor de rod cu gustul bun.



Aştept crâmpeie mici de gingăşie,

Cântece mici de vrăbii şi lăstun

Să mi se dea şi mie,

Ca pomilor de rod cu gustul bun



Nu am nectare roze de dulceaţă,

Nici chiar aroma primei agurizi,

Şi prins adânc între vecii şi ceaţă,

Nu-mi stau pe coajă moile omizi



Nalt candelabru, strajă de hotare,

Stelele vin şi se aprind pe rând

În ramurile-ntinse pe altare –

Şi te slujesc; dar, Doamne, până când?



De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte

Şi de-a rodi metale doar, pătruns

De grelele porunci şi-nvăţăminte,

Poate că, Doamne, mi-este de ajuns



În rostul meu tu m-ai lăsat uitării

Şi mă muncesc din rădăcini şi sânger.

Trimite, Doamne, semnul depărtării,

Din când în când, câte un pui de înger,



Să bată alb din aripă la lună,

Să-mi dea din nou povaţa ta mai bună.



Tudor Arghezi