Toamna

Rainer Maria Rilke - Toamna

Cad frunzele, cad ca din depărtare,

de parcă vestejesc grădini în ceruri,

cu gesturi de negare cad, de-a rîndul.

Iar nopţile, cum cade greu pămîntul

din toate stelele, într-o însingurare.

Noi toţi cădem. Si mîna asta, iată.

Căderea, vezi, e-n toţi si în oricine,

Si totusi, este Unul care ţine

nespus de blînd, pe mâini, căderea toată.