joi, 29 ianuarie 2009

“Ca toti sa fie una” - dragoste si sfintenie




Sfantul Vasile Cel Mare

Sensibil la tot ce se petrecea in jurul sau, preocupat de viata sociala, demascand inegalitatile existente, intervenind cu simt critic in desfasurarea ei, considera, pe buna dreptate, “ca nu poate exista pace sociala fara o dreptate sociala”.


Sfantul Ioan Gura de Aur

“Nimic nu laudă şi iubeşte atâta Dumnezeu ca sufletul blând, smerit şi recunoscător”


Sfantul Grigorie de Nazians
“De-a lungul veacurilor, doua au fost schimbarile insemnate numite Testamente sau cutremure. In primul rand, trecerea de la idoli la Lege, iar apoi de la Lege la Evanghelie. Prin Evanghelie ni s-a vestit un al treilea cutremur, care incepe cu Cincizecimea, in care Duhul Sfant se incetateneste intre oameni, facandu-ne mai limpede aratarea Lui”.

miercuri, 28 ianuarie 2009

PLANSUL DE MIERCURI SEARA-Sf .EFREM SIRUL

PLANSUL DE MIERCURI SEARA

Dorul de-a grai catre Tine, Doamne, ma sileste sa-Ti vorbesc, dar nevrednicia si pacatosena mea imi poruncesc sa tac. Durerile si necazurile vietii ma indeamna sa cuvantez, dar faradelegile trecutului imi spun sa fiu mort. Sufletul meu geme din adancuri si ochii mei lacrimi poftesc. Gresit-ai, suflete !
Pocaieste-te ! Caci iata, zilele noastre ca umbra trec si infricosate si groaznice locuri va sa treci, sufletul meu! Nu intarzia multa vreme amanand zi de zi intoarcerea ta la Domnul !
Umileste-te, sufletul meu, de toate bunatatile cate le-ai luat de la Domnul si nu le-ai pazit. Umileste-te pentru toate cate ai lucrat si Dumnezeu indelung a rabdat pentru tine ca nu intru intunericul cel mai dinafara sa te dai inaintea infricosatului Divan al lui Hristos. Vai mie, pacatosului, ca am intinat si de-a pururi intarzii curatenia inimii mele din pricina trandavirii.
Indrazneala inimi mele a fost rusinata adanc de lene si de fatarnicie, iar pofta cea rea, ca un stapan robului, imi porunceste. Si eu, intocmai ca un prunc, cu frica o ascult. Ma rataceste si ma pierde pe mine, iara eu ma bucur.
Vai mie, Doamne, caci Darul Tau ma trage pe mine la viata iara eu, mai vartos, spre moarte ma trag.
Dimpotriva si-ntocmai cu ingerii, Te sirguiesti ca sa ma faci!
Iar eu, intru rautate, pe mine ma micsorez . Inmultitu-s-au pacatele mele, si de-a pururea se inmultesc si nu este margine intru multimea lor. Si cine va plange pentru mine? Numai Tu singur, Mantuitorule, de-a Ta bunatate indemnat fiind, cauti spre mine, cel necajit. O, cum Te voi ruga pe Tine, Stapane, cind gura mi-am umplut-o cu ocari? Sau cum Te voi iubi cand sunt plin de patimi ? Sau cum va salaslui in mine adevarul cand eu cu minciuna pe mine m-am ocarat? Sau cum Te voi chema pe Tine, cand poruncile Tale nu le-am pazit ? Caci dupa ce-am luat cunostinta adevarului m-am facut rapitor, prigonitor, rau sfatuitor, aspru si cu cugetele asupra aproapelui aruncandu-ma. Nemilostiv spre saraci, manios, lenes si de haina stralucitoare iubitor. Si inca si acum ma aflu intru ganduri intinate, intru intaratati, intru iubire de placere, intru slava desarta, intru mandrie, intru voirea cea rea, intru prigonire, intru manie.
Nimic fiind, ma socotesc pe sine-mi ca sunt ceva. Mintind, de-a pururea impotriva celor mincinosi strig. Intind biserica trupului meu cu ganduri si cu fapte curvesti, impotriva curvarilor propovaduiesc. Judec pe cei ce gresesc, insumi de greseli fiind plin. Judec pe deosebitori si furi, insumi fiind fur si deosebitor. Luminat oamenilor vreau sa ma arat, inauntrul sufletului fiind necurat. In biserica si la masa in fata vreau sa stau. Femeilor vreau sa ma arat vesel si inaintea strainilor ma inalt. Si intre ai mei, cuminte si intelept, iar intre cei intelepti, desavirsit ma socotesc. Si catre cei credinciosi numai intelept ma am pe sine-mi, iar pe cei fara de minte si neinvatati, ca pe niste dobitoace ii defaim. Cand sunt vrednic de ocara, ma mandresc. Cand gandesc sa fiu cinstit, ma dispretuiesc. Daca mi se cere sa fiu drept, ma razvratesc. Iar cand cele adevarate mi se spun, urasc. Mustrat fiind de fratele meu, ma manii. Iar voind sa ma impotrivesc ispitei, obosesc. Nu voi a cinsti pe cel vrednic si nevrednic fiind, cinste cer. Nu voiesc a ma osteni. Daca nu-mi slujeste cineva, ma manii pe el. Nu vreau a merge cu cei ce lucreaza. Si daca nu ma lauda pe mine cineva, il graiesc de rau. Cand il vad pe fratele meu in nevoi, nu-l cunosc, iar cand e sanatos si-n cinste, il vizitez. Pe cei mai mari ca mine ii defaim, iar pe cei mai mici ii trec cu vederea. Cand izbutesc sa ma stapanesc de la vreo fapta rea, ma trufesc. Daci voi ispravi, postul si privegherea, cu nesupunere si cu graire de rau, ca intr-o cursa ma prind. Iar cand intru rugaciune stau si staruiesc, nu iert. Cand face cineva o fapta buna, nu o vad. Dar e destul cu o mica fapta sa greseasca si-l mustru. Pe toate cele frumoase ale oamenilor le nesocotesc, insa de faptele cele desarte ale lor, ma las robit
Pe dinafara ma arat smerit si bland, dar pe dinlauntru sunt mandru si neindurat. Cu pareraa sunt ca si cum n-as dori nimic, dar in fundul inimii sunt bolnav de dragoste de argint. Si ce sa mai vorbesc despre chipul in care imi folosesc vremea, caci numai cu parerea m-am lepadat de lume, pe cand inlauntrul cugetului, eu lumii vorbesc. Barfirile cele din adunari, cercetarile, gandurile ascunse ale oamenilor, pomenirile cele desarte, vorbirile cele fara de folos de la mese, nesatiul darurilor si al luarilor, certurile cele pierzatoare, iata lucrurile pe care le fac cu cugetul meu.
Aceasta este viata mea. Acesta este cugetul cu care ma lupt impotriva mantuirii mele. Si trufia, si slava desarta a mea nu ma lasa sa-mi privesc ranile ca sa ma vindec. Acestea sunt vitejiile mele. Aceasta e oastea de pacate cu care vrajmasul ma cuprinde. Si intru acestea aflandu-ma si ramanand eu, ticalosul, cu slava sfinteniei caut sa ma infasor.
Petrecand in pacate, vreau sa fiu socotit un drept. Si ce raspuns pot sa dau pentru toate astea? Ca diavolul este cel care m-a sfatuit. Dar nici lui Adam un astfel de raspuns nu i-a folosit. Sau poate vreau sa ma indreptatesc cu ispita lui Cain? Dar nici el n-a scapat de-a Domnului dreapta hotarare. Ce raspuns voi da eu cand ma va judeca Dumnezeu?
Nu este nici un raspuns pentru lenevirea mea. Ma tem sa nu fiu si eu dintre aceia pe care i-a zugravit Pavel drept vase ale urgiei pe care diavolul le cere in stapanire, pe care, pentru nebagare de seama, in patimi si in necinste i-a lasat Dumnezeu. O, cat imi este de frica sa nu cada o astfel de hotarare asupra mea !
Doamne, Tu mie, pacatosului, mi-ai pus pocainta. Si pururea vrei sa ma mantuiesti pe mine, nevrednicul. Inviaza, Datatorule de viata, sufletul meu cel omorat cu pacatele. Spala-mi orbirea cea invechita a ticaloasei mele inimi. Si plangi ! Caci cu adevarata lepadare de lume inca nu m-am lepadat si de lanturile trufiei mele inca nu m-am scuturat. Din postul cel adevarat al Bisericii n-am gustat. Si cu slava cea inselatoare a lumii sunt infasurat. Pragurile facerilor de bine nu le-am trecut si bucuriile cele adevarate ale dragostei nu le-am cunoscut. La indrazneala facerilor de bine n-am pasit. Iar pentru greselile lui, pe fratele meu l-am osandit. La lumina cunoasterii adevarului n-am ajuns, dar pe altii despre mantuire vreau sa-i invat. Toate Ti le-a dat Tie Prea Bunul Dumnezeu, o suflete: cunostina, pricepere, intelepciune. Cunoaste-ti folosul ! Cum te socotesti a da lumini aproapelui, intunecat fiind? Fa-te tie doctor, o suflete! Suspina ! Lacrimeaza ! Si spala-ti prin post cuviincios necuratia pacatelor!
Dumnezeule Cel prea bun si inalt, Care singur ai, Stapane, stapanire peste viata si moarte, daruieste-mi, mie pacatosului, in ceasul acela infricosat al venirii Tale, indurarile Tale cele multe, ca sa nu fiu parat acolo, inaintea strasnicului Tau Divan, si sa nu fiu de ocara inaintea privitorilor : ingeri, arhangheli, prooroci, apostoli, patriarhi, ucenici, pustnici si drepti. Mantuitorul meu, pedepseste-ma aici, unde de dulceata pacatului m-am indulcit, ca un parinte bun si iubitor de fii. Si acolo iarta-mi, ca un Dumnezeu ceresc, singur si fara de pacat. Caci tot pacatul eu, ticalosul, l-am lucrat. Si daca pornesc sa ma pocaiesc, nu am lacrimi.
Vai mie ! Cu ce ochi voi mai vedea eu, pacatosul si trandavut strasnicul Tau Divan pe care, Doamne, sezand, ma vei vadi pe mine.
Te stiu Judecator infricosat intru Slava dumnezeirii, vrand sa ma mustri pe mine. Toata viata mea, vrednicul de jale, cu inversunare am cheltuit-o totdeauna si in noroiul dezmierdariior m-am tavalit. Toate greseliie ascunse in adancul sufletului meu, Tu singur le cunosti, Ziditorul meu!
Nimenea nu este ca mine, un locas al pacatului. Nimenea asa ca mine n-a intaratat bunatatea Ta, Stapane, pornirile rautatii intru toate urmand. Dar pentru ca esti adanc fara de fund al tuturor milelor, arde adancul pacatelor mele ! Si sa nu-mi rasplatesti mie cu rasplatiri vrednice de cele ce-am lucrat. Sa nu ma osandesti ln vapaia gheenei, caci nesuferita este urgia Ta, Doamne.
Caci cine va putea suferi oare, ingrozirea ei? Pentru ca focul nu se stinge si viermele nu doarme. Teme-te de ingrozirea iadului, o suflete al meu! Leapada somnul cel greu al lenevirii si dormirea cea pierzatoare a trandavirii. Aproape este sfarsitul ! Langa usa, Judecata. Oare ce ne va intampina dupa ce se va desparti sufletul de trup ? Adunati-va impreuna cu mine, Cuviosi si Drepti, cei ce cu nevointa cea buna v-ati nevoit si ca pe un mort plangeti-ma sau ca pe un jumatate viu si jumatate mort indurati-va, fiindca eu sunt plin de rusine si nu am indrazneala pentru pacatele facute de mine intru cunostinta. Varsati peste mine mila voastra ca pe o tainica lucrare a milostivului Dumnezeu, Mantuitorul nostru.
Rugati-va Lui ca in dar sa ma intoarca si nu nevrednic sa ma aflu in ceasul venirii Lui. Si sa nu aud nicidecum acea infricosata hotarare: ” Du-te de la mine, blestematule, lucrator al nedreptatii, caci nu te cunosc !”. De aceea, Te rog pe Tine, Lumina cea adevarata, Nastere binecuvantata din Sfantul Tau Parinte, Chipul Ipostasului Lui, Cel ce sezi de-a dreapta Slavei Lui necuprinse, Fiu al lui Dumnezeu prea dulce, Hristoase al meu!
Sa nu ma lepezi pe mine cel urat. Caci mult se veseleste vrajmasul meu cand vede ca deznadajduiesc din pricina rautatii si se bucura cind in deznadejde ma dau lui orbit. Tu, cu milostivirea Ta, rusineaza nadejdea lui si ma smulge din dintii si din lanturile lucrarii lui, care, cu mult mestesug, a tabarit Doamne, asupra mea.
Daruieste-mi lumina launtrica ca sa cunosc deplin mestesugurile lui. Caci nenumarate sunt alunecarile pe care mi le pune inainte: semintele, vatamarile, multa castigare, trufia, placerile cele trupesti, teama de post, fuga de rugaciune, lene si odihna multa pentru zburdalniciile trupului. Pe cat se sarguieste ca sa ma piarda pe mine, de atita ma lenevesc pentru a ma mantui. Si pe cat acela ma pandeste si ma vaneaza, pe atat eu nu ma bag in seama si ma las prins.
Ia aminte, suflete ! Grijeste-te si nu dormi ! Nu lua aminte la greselile altora, ci mai vartos cerceteaza-ti greselile tale. Nu umbla sa scoti paiul din ochiul fratelui si al aproapelui, ci osteneste-te zi si noapte, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa-ti scoti barna din ochii tai. Sarguieste-te ! Apuca a te judeca inainte de Hristos, Cel Ce pentru tine s-a rastignit cu trupul pe cruce, caci de nu ne vom judeca aici cu asprime pe noi insine, cum vom putea scapa dincolo de judecata cea groaznica si de osanda lui Dumnezeu?
Indura-Te spre Mine, Doamne pentru milostivirea Ta ! Si ma mantuieste pe mine pentru bunatatea Ta, cu solirile Prea Curatei noastre Stapane, de Dumnezeu Nascatoare, si ale tuturor Sfintilor Tai. Ca binecuvintat esti in vecii vecilor . - Amin. -

Sf .EFREM SIRUL

marți, 27 ianuarie 2009

Una dintre cele mai frumoase poezii de iubire...

A S Puskin
Eu te-am iubit...

Eu te-am iubit si poate ca iubirea
În suflet înca nu s-a stins de tot;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu îti va mai da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii cîndva iubita
Asa adînc, asa gingas cum te-am iubit.

Slavă lui Dumnezeu pentru Toate


"Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul tău"

Meditatie in ritm de maree

Numai tacand si gandidu-te singur la toate,
ajungi sa-ntelegi ca din tot ce-ai fi vrut prea putine raman langa tine,
numai vazand cum se-aprind si se sting noaptea
toate cararile tale gresite – numai lasand
sa te-nvaluie pulberea lor vei ajunge sa stii
ca regretul e sarpele galben pe care-ntr-un vis
il auzeai ca pe-un rau adormind la picioarele tale,
adormind si trezindu-se iar.

Fara cuvant, fara strigat:
drumul pe care-ai umblat, ori ca-l strigi, ori ca-l fluieri,
nu se va-ntoarce la tine; ghemul lui negru si brun
cineva l-a zvarlit in ocean.

Decat orice parere de rau
e mai buna tacerea.

Numai tacand si gandindu-te singur
ajungi sa-ntelegi ca trecutul e-o casa pustie,
pentru toate
pacatele tale izbavirea e numai in timp, e numai in rosu,
e numai in oameni, in faptele lor.

Liniste-n urma!
Totul e numai acolo-nainte, totul e-n fata.

Alearga uitand,
ceea ce nu vei uita va veni dupa tine o data cu turma
de cerbi stravezii, care sunt poate visele tale.

Totul e doar inainte, totul sunt anii
care ard si te-ntampina-n cale.

A. E. Baconsky

luni, 26 ianuarie 2009

Adancimi de gand ...



"Cel ce s-a curatat vede sufletul aproapelui sau. Cel asemenea vede pe cel ce-i este asemanator... Cum poti sa-i vezi pe altii buni, cand tu esti rau?... Cand vezi pe fratele tau gol in pacatele lui, arunca peste umerii lui mantia iubirii tale".

Sfantul Isaac Sirul

marți, 20 ianuarie 2009

Sa plangem si azi ...


Multime de flori multime de lacrimi pentru OAMENII ce au plecat tacuti din lumea aceasta.
Ma intreb uneori tot ceea ce mai aveau de spus acesti oameni va mai putea fi spus de altcineva vreodata ?

luni, 19 ianuarie 2009

Sa plangem


Elegie

Prietene, să plângem:
o lacrimă va fi pentru frunza galbenă,
o lacrimă pentru trandafirul scuturat,
o lacrimă pentru fata moartă,
o lacrimă pentru durerea fiecărui om.
O lacrimă pentru fiecare piatră,
pentru fiecare pom,
pentru fiecare stea
şi pentru Ideal.
Nesfârşite sunt sufletele, pietrele.
Mi-e frică să merg: să nu le calc.

Eugen Ionescu

duminică, 18 ianuarie 2009

REAPRINDEŢI CANDELA



Reaprindeţi candela

Reaprindeţi candela-n răscruce
Lângă busuiocul cel mereu—
Degerat la mâni si la picioare
Se întoarce-acasă Dumnezeu.

Doamne,Cel din slăvi creştine
Ce păcate oare-ai săvârşit
Că te-au dus acolo si pe Tine
In Siberii fără de sfârşit ?!

Refren:
Toate le ierti,

Doamne de sus,
Cu blândeţe măreaţă
Chiar şi pe cei care te-au dus
In Siberii de gheaţă

Ninge frigul şi pustiul plouă
Degerată-mi este inima
Doamne,bine nu ne-a fost nici nouă
Fără sfatul şi lumina Ta

Doamne, intră şi-n a mea chilie
Si-amândoi, răniţi şi îngheţaţi
Să ne încălzim cu bucurie
Unul lângă altul ca doi fraţi.

Refren.
Toate le ierti,
Doamne de sus,
Cu blândeţe măreaţă
Chiar şi pe cei care te-au dus
In Siberii de gheaţă.

Dumnezeu sa-l ierte !

Monahul Nicolae Steinhardt


"Mă rog fierbinte să fiu cucerit de Domnul Hristos şi slobozit din mrejele părelniciilor şi de frică, să mă port bine cu semenii, să mă învrednicesc de o ţinută nimerită unuia ce poate fi oricând numit prieten al Domnului şi să-mi fie nu numai faptele ci şi gândurile curate şi onorabile."

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

recunostinta si multumire

Bucuria de a fi


In fiecare zi ma trezesc dimineata si gandul imi pleaca la Tine , sa te mai rog ceva ; rugaminti , cereri dorinti… Dar,nu si astazi , nu si in dimineata asta. Asatazi , acum in clipa aceasta vreau doar sa ma asculti .
Iti multumesc din toata inima , asa cum nu ti-am multumit niciodata ! ( si.. Doamne cate motive si cate ocazii am avut !)
Vreau sa-ti multumesc pentru darul sublim si nepretuit care se cheama viata .
Iti multumesc pentru puterea de-a iubi mereu si mereu , un cuvant , o floare , un zambet ( altfel ce searbad ar fi totul !)
Vreau sa-ti multumesc ca si cum nu as mai avea alta ocazie ( Tu oricum o sa tii minte ce-ti spun acum )
Iti multumesc pentru multimea de bunatati cu care m-ai coplesit si le-ai gramadit asupra mea umplandu-mi viata de bucurie si de frumusete .(desi numai Tu stii ca nu le merit !)
Iti multumesc pentru cei mai frumosi si buni parinti ( mai minunati nu cred sa existe )
Vreau sa-ti multumesc in mod deosebit pentru faptul ca am cunoscut iubirea frumoasa si lipsita de egoism , intr-un cuvant perfecta pentru si de la sora si fratele meu .( Cati oare ,in lumea aceasta nu-si doresc … si totusi pleaca tristi si singuri din viata aceasta )
Iti multumesc pentru inima vie si clocotitoare ce mi-ai zidit-o .Cu ea am cunoscut iubirea , ce sentiment inaltator, te lasi pe tine , uiti de toate si-l pui in inima ta pe celalalt.
Vreau sa-ti mai multumesc pentru ca am cunoscut cel mai sublim sentiment si cel mai complet, acela de a fi mama ! Ce bucurie ! Ce frumusete totala , sa fii mama ! Sa iubesti si sa fii iubita ca mama !
Iti multumesc pentru multa si permanenta ta purtare de grija, pentru prietenii deosebiti pe care mi i-ai daruit ( sigur de la fiecare am avut de invatat ceva …)
Vreau sa-ti multumesc ca m-ai invatat sa plang ( mai mult decat sa rad )
atat de total si adanc de parca nu a mai plans nimeni niciodata.
Iti multumesc ca m-ai invatat ce inseamna durerea si ca din durere s-a nascut dorul de Tine !
Iti multumesc mai ales pentru acest fapt: ca ai pus in mine cand M-ai zidit dorul tainic de Tine . Sa te caut mereu si mereu si ca mi-ai dat putere si frumusete , zestre pentru a trai frumos !
Iti multumesc pentru tot , inca o data si mai ales pentru ca inca exist !
Marietta

vineri, 16 ianuarie 2009

Frica


About fear

"In capitolul 21 al Apocalipsei, la versetul 8 sunt mentionati cei care merg in iezerul de foc. Stiti care sunt primii mentionati ? sa nu credeti ca sunt mentionati criminalii sau desfranatii sau sodomitii sau mai stiu eu cine…Fricosii ! Fricosii vin in primul rand. Si sa stiti ca-I un talc pasajul asta din Scriptura . Frica este un pacat imens.Domnul Hristos in nenumarate randuri in Evanghelii , va rog sa ma urmariti, in nenumarate randuri , spune:Nu va temeti ; de ce sunteti fricosi ? Nu fiti fricosi , nu va inspaimantati ! Nu te teme ! Indrazniti ! Indrazneste ! Eu am indraznit , am biruit lumea ! Tot timpul spune : De ce te temi ? Nu te teme ! Nu te infricosa ! Nu te inspaimanta ! Nu fiti fricosi ! Spune caregoric. De ce spune de atatea ori ? Pentru ca frica este un foarte mare pacat si pe foarte multi oameni frica ii impiedica sa vina la Hristos sau sa se converteasca sau sa fie mai buni .
Degeaba avem insusiri frumoase , mari calitati , daca ne lipseste curajul toate sunt corupte , toate sunt stricate. E o virtute esentiala , in lipsa careia totul se pierde .Lipsa curajului duce la rezultate catastrofale.

E simplu : Daca vrei sa fii liber trebuie sa stii sa platesti .
Daca vrei sa fii liber trebuie sa nu-ti fie frica de moarte."
N.Steinhardt

joi, 15 ianuarie 2009

Mi-a placut


"Succesul fara dragoste, te face arogant. Bogatia fara dragoste, te face avar. Supunerea fara dragoste, te face servil. Saracia fara dragoste, te face orgolios. Frumusetea fara dragoste, te face ridicol. Autoritatea fara dragoste, te face tiran."

Va doresc din toata inima sa fiti iubiti dar mai ales sa iubiti !

miercuri, 14 ianuarie 2009

15 ianuarie 2009/ Viata vietii mele



Viaţa vieţii mele

Viaţa vieţii mele,
mereu mă voi sili să-mi păstrez trupul curat,
ştiind că pe fiecare mădular
odihneşte atingerea Ta de viaţă dătătoare.
Mereu mă voi sili
să păzesc de toată înşelăciunea cugetul meu,
ştiind că Tu eşti Adevărul
care deşteaptă lumina minţii în sufletul meu.
Mereu mă voi sili să frâng răutatea inimii mele
şi să ţin în floare iubirea mea,
ştiind că ai lăcaşul Tău
în cel mai ascuns altar al inimii mele.
Iar truda mea va fi
să Te descopăr prin faptele mele,
ştiind că puterea Ta îmi dă tărie să lucrez.

Rabindranath Tagore

marți, 13 ianuarie 2009

PANTA RHEI ...


“Panta rhei”

........................................................................

Granita intre a fi si a nu mai fi in inima cuiva este atat de fina incat ea nu poate fi comparata cu nimic material .Sau ma rog aproape cu nimic , poate doar cu taisul sau ascutisul unei sabii cu doua fete . De ce cu doua fete ?pentru ca o fata este a fi si una a nu mai fi.Amandoua prezinta aceeasi stralucire , amandoua taie cu aceeiasi precizie .Acum e o fata , si in secunda urmatoare e cealalta . Odata taiat firul , nimic din ce-a fost nu va mai fi . Poate de aceea misterul este cel ce ne face sa mergem inainte ( si nu inapoi ) , cel ce ne face sa urcam ( si nu sa coboram )sa speram (si nu sa deznadajduim...) .Odata epuizat sau compromis ceea ce era invaluit in mister , dispare si bucuria si mai ales suflul pe care il dadea dorinta de a descoperi , si de a iubi (nu invelisul , ci miezul ascuns si protejat de iluzie ...)Odata ce dispare bucuria , apare si dezamagirea si odata cu ea tristetea” ca nimic din ce e nu e ceea ce pare a fi”.Si... aici e un punct terminus pentru unii , dar nu si pentru altii (dintre care fac si eu parte...as vrea sa pot spune din fericire , dar cine stie ?) care nu obosesc si o iau mereu si mereu de la capat .Cautand , rascolind , plangand neprecupetind nici un efort pentru a gasi , pentru a prinde chiar si pentru o singura clipa si a pastra in inima esenta , echilibrul , zbuciumul pe care il dau fiorul si misterul persoanei iubite. Chiar daca panta rhei inseamna ca totul curge , ca totul e schimbator si in continua miscare ,” ca nu poti sa te scalzi de doua ori in apele aceluiasi rau “, ceea ce inseamna ca noi toti suntem in continuua miscare si schimbare , ca ceea ce am simtit acum cateva clipe , acum in clipa aceasta nu mai e la fel , raman fidela totusi credintei in bine si frumos .Ma alatur celor care nu obosesc si o iau mereu de la capat .Ma alatur celor care cred in frumusetea care nu se vede , acea frumusete netrecatoare , ascunsa adanc in inima care nu se risipeste si nu se tulbura de nimic ...Acea frumusete tainica si misterioasa cu care vom pleca spre alte zari ca pasarile calatoare !


Despre taceri...

Exista taceri care …dor
Exista taceri care mor
Strivite de alte cuvinte.
Exista taceri inecate de lacrimi
Si-aduceri-aminte.
Sunt taceri care pur si simplu
Cheama alte taceri,
Nesfarsite taceri .. care dor.
………………………………
Numai la tine Doamne ,
Tacerea-i Cuvant
Numai la tine
Voi putea sa tac si sa plang…